353511 afișări Candale Silviu (silviu) 04.01.2020 www.pbinfo.ro
Etichete: nicio etichetă

O problemă frecvent întâlnită este determinarea divizorilor unui număr dat. În practică se pot cere diverse operații cu aceștia: afișarea, însumarea, numărarea, etc.

Algoritmul naiv

O primă metodă de determinare a divizorilor constă în a observa că toți divizorii lui n sunt între 1 și n, inclusiv. Putem parcurge numerele din acest interval și verifica dacă sunt într-adevăr divizori ai lui n, caz în care sunt luați în considerare. Următorul program afișează divizorii lui n în acest fel.

#include <iostream>
int main()
{
    int n;
    std :: cin >> n;
    for(int d =1 ; d <= n ; d ++ )
        if(n % d == 0)
            std :: cout << d << " ";
    return 0;
}

De exemplu, pentru n = 24 se va afișa:

1 2 3 4 6 8 12 24 

Programul de mai sus este corect, dar neeficient. Testați-l pentru n = 1.000.000.000 și veți vedea că execuția durează 2-3 secunde. Poate nu pare mult, dar dacă lucrăm cu 1000 de numere cu valori în jurul lui 1.000.000.000, execuția va dura aproximativ 45 de minute – prea mult.

O primă soluție este să observăm că pentru orice n, de la n/2 la n nu mai sunt divizori. Putem astfel să înjumătățim interval în care căutăm divizorii. Astfel înjumătățim și timpul de execuție, dar nu este o îmbunătățire suficientă.

Un algoritm mai eficient

Soluția acceptabilă este să observăm că divizorii oricărui număr n sunt în pereche: dacă d este divizor al lui n, atunci și n/d este divizor al lui n. De exemplu, pentru n = 75.

  • 1 este divizor 75, atunci și 75/1 = 75 este divizor al lui 75;
  • 2 nu este divizor al lui 75
  • 3 este divizor 75, atunci și 75/3 = 25 este divizor al lui 75;
  • 4 nu este divizor al lui 75
  • 5 este divizor 75, atunci și 75/5 = 15 este divizor al lui 75;
  • 6 nu este divizor al lui 75
  • 7 nu este divizor al lui 75
  • 8 nu este divizor al lui 75
  • 9 nu este divizor al lui 75. Mai mult, 9 * 9 > 75, alți divizori nu vom mai găsi.

Divizorii lui 75 sunt: 1 75 3 25 5 15. Constatăm astfel că pentru a determina divizorii lui n este suficient să parcurgem numerele de la 1 la \( \sqrt {n} \).

Un caz special îl constituie pătratele perfecte. În cazul lor trebuie evitată analizarea de două ori a lui \( \sqrt{n} \), care este divizor al lui n. Pentru 36 avem divizorii:

  • 1 în pereche cu 36
  • 2 în pereche cu 18
  • 3 în pereche cu 12
  • 4 în pereche cu 9
  • 5 nu este divizor al lui 36
  • 6 în pereche cu 6. 6 trebuie luat o singură dată!
  • 7*7>36, ne oprim!

Noua variantă a programului care afișează divizorii lui n este:

#include <iostream>
int main()
{
    int n;
    std :: cin >> n;
    for(int d =1 ; d * d <= n ; d ++ )
        if(n % d == 0)
        {
            std :: cout << d << " ";
            if(d * d < n) // dacă d != sqrt(n)
                std :: cout << n / d << " ";
        }
    return 0;
}

În programul de mai sus am evitat utilizarea funcției sqrt, pentru calculul radicalului, prin expresia d <= sqrt(n). Am preferat o formă echivalentă: d * d <= n, mai eficientă!

Observații

  1. Numerele care nu sunt pătrate perfecte au număr par de divizori.
  2. Singurele numere cu număr impar de divizori sunt pătratele perfecte.
  3. Cel mai mic divizor propriu al unui număr natural (diferit de 1 și de numărul însuși) este număr prim.

353511 afișări Candale Silviu (silviu) 04.01.2020 www.pbinfo.ro