44908 afișări Candale Silviu (silviu) 17.06.2021 www.pbinfo.ro
Etichete: nicio etichetă

Să considerăm declarația int v[11];. Care este efectul acestei instrucțiuni?

  • se alocă spațiu pentru 11 date de tip int, într-o zonă continuă de memorie. Aceasta înseamnă că, tipul int fiind reprezentat pe 4 octeți, adresa elementului v[1] este cu 4 mai mare decât a elementului v[0], adresa elementului v[2] este cu 4 mai mare decât a elementului v[1], etc.
  • se alocă memorie pentru variabila v; aceasta este un pointer, a cărui valoare va fi adresa lui v[0]. Altfel spus, v == &v[0]! În plus, v este un pointer constant. Orice atribuire de forma v = &... va duce la eroare de compilare.

Să considerăm un pointer int * p;. El este de fapt de același tip cu v, doar că la adresa memorată în p nu există o variabilă de tip int.

În schimb:

p = v;

Atribuirea este corectă. În acest moment, p memorează adresa lui v[0]; mai mult, asupra lui p putem aplica operații de indexare:

p[2] = 5;
cout << v[2]; // 5

Mai mult:

for(int i = 0 ; i < 11 ; i ++)
    v[i] = i * 10;
p = & v[5];
cout << p[0] << endl; // v[5], adică 50
cout << p[1] << endl; // v[6], adică 60
cout << p[-1] << endl; // v[4], adică 40 !!!!!

Utilizarea pointerilor și tablourilor devine și mai interesantă dacă folosim Aritmetica pointerilor!


44908 afișări Candale Silviu (silviu) 17.06.2021 www.pbinfo.ro