Lista de probleme 90

Filtrare

#3698 bemo

Se dă o matrice cu R linii şi C coloane de numere distincte de la 1 la R * C. Bemo, personajul emoţional, doreşte să urmărească cel mai bun drum din colţul superior stânga, de coordonate (1, 1), în colţul inferior dreapta, de coordonate (R, C). Un drum este o secvenţă de numere din matrice în care fiecare număr se găseşte în jos sau la dreapta numărului anterior, adică dacă (i, j) este poziţia unui număr de pe un drum, atunci următorul număr poate fi cel de pe poziţia (i + 1, j) sau cel de pe poziţia (i, j + 1). Pentru a determina dacă un drum A este mai bun decât un drum B, numerele fiecărui drum se vor sorta şi se va alege cel mai mic lexicografic.

ONI 2013, Clasele XI-XII

#694 sam

Aranjăm primele N numere naturale nenule sub forma unui șir A[1], A[2], ..., A[N].

Fie X[1], X[2],...,X[K] (K ≥ 3), un subșir al șirului A. Numim extrem local al subșirului X termenul din mijlocul unei secvențe de lungime trei din subșir, X[i-1], X[i], X[i+1], cu proprietatea: X[i-1]<X[i]>X[i+1], 1<i<K sau X[i-1]>X[i]<X[i+1], 1<i<K.

Vom nota cu nrex(X) numărul de extreme locale ale subșirului X.

Spunem că un subșir X[1], X[2],...,X[K] (K≥2) al șirului A este subșir alternant dacă nrex(X)=K-2, adică exceptând primul și ultimul termen din subșir toți ceilalți termeni sunt extreme locale ale subșirului X.

Dintre toate subșirurile alternante ale șirului A ne interesează cele de lungime maximă pe care le vom numi subșiruri alternante maximale.

Cunoscând N și tabloul A se cere să se determine restul obținut la împărțirea dintre numărul M al subșirurilor alternante maximale ale tabloului A și numărul 1000003.

Un vârcolac bântuie ulițele satului Bosston, semănând panică printre săteni. Satul Bosston este compus din 2*N săteni, fiecare dintre aceștia fiind rudă cu exact un vârcolac. Vârcolacii sunt codificați cu numere naturale. Pentru a afla care este vârcolacul care le cauzează probleme, aceștia s-au dus la vraciul local. Acesta a spus că, dacă există un vârcolac V astfel încât oricum s-ar împărți cei 2*N săteni în două grupuri de N săteni, există cel puțin un sătean în primul grup și cel puțin un sătean în al doilea care să fie rude cu V, atunci vârcolacul V sigur este cel care bântuie satul. Dacă nu există un astfel de vârcolac, atunci sătenii nu își pot da seama cine le bântuie satul.

Cunoscând N și indicii vârcolacilor cu care se înrudesc fiecare dintre cei 2*N săteni, să se determine vârcolacul care bântuie satul, în cazul în care acesta există.

#1117 Volum

K.L. 2.0 și-a dorit o piscină pe un grid A cu N linii și M coloane. Cum K.L. 2.0 nu a fost foarte inspirat, el a uitat să își niveleze terenul înainte de a construi piscina, astfel încât fiecare celulă de coordonate (i, j) a gridului are o înalțime Ai,j (1 ≤ i ≤ N și 1 ≤ j ≤ M). La un moment dat începe o ploaie puternică, care umple piscina cu apă. După terminarea ploii, K.L. 2.0 se întreabă câtă apă are în piscină.

Dintr-o celulă apa se varsă în celulele vecine cu care are o latură comună şi care au înălţimea strict mai mică decât celula curentă. Apa de pe marginea piscinei se scurge în exterior.

Pentru N, M și gridul A date, să se determine volumul de apă care a rămas în piscină.

Se dă o matrice cu m linii şi n coloane, fiecare linie reprezentând o permutare. Se ştie că liniile de la 2 la m sunt permutări circulare ale primei linii. Unei linii x (1 ≤ x ≤ m) i se pot aplica următoarele operaţii:

  • o permutare circulară la stânga: elementul de pe poziţia i (1 < i ≤ n) se mută pe poziţia i-1, mai puţin primul primul element, care devine ultimul;
  • o permutare circulară la dreapta: elementul de pe pozitia i (1 ≤ i < n) se mută pe poziţia i+1, mai puţin ultimul element care devine primul.

Scopul este să permutăm circular liniile, la stânga sau la dreapta, astfel încât în final toate liniile să fie egale, folosind un număr minim de operaţii.

Dându-se o matrice cu proprietatea din enunţ se cere să se determine numărul minim de operaţii necesare pentru a ajunge la o matrice în care toate liniile sunt egale.

ONI 2014, Clasele XI-XII

#1203 KSecv

Fie un vector V cu N elemente și un număr K. Vectorul V trebuie împărțit în exact K subsecvențe nevide, astfel încât fiecare element din vector să aparțină exact unei subsecvențe. Această împărțire trebuie făcută astfel încât maximul șmecheriei fiecărei subsecvențe să fie cât mai mic. (Această problemă concepe greșit sistemul de șmecherie și valoare). Șmecheria fiecărei subsecvențe se definește ca fiind parte întreagă din ((Vmax – Vmin + 1) / 2), unde Vmax este valoarea maximă din subsecvență, iar Vmin este valoarea minimă.

Vectorul V de N elemente va fi generat în felul următor: se dă un număr M și 2 vectori A și B de lungime M (indexați de la 0 la M - 1). Fiecare element i, 0 ≤ i < N, din vectorul V va fi calculat cu următoarea formulă: V[i] = (A[i % M] ^ B[i / M]), unde x % y reprezintă restul lui x la împărțirea cu y, x / y reprezintă câtul împărțirii lui x la y și x ^ y reprezintă rezultatul operației xor (sau exclusiv pe biți) dintre x și y.

ONI 2015, Clasele XI-XII

#1204 Trenuri

Gara de Nord este cea mai vestită gară din lume. Japonezii, invidioşi pe sistemul performant de întârziere al trenurilor din Gara de Nord, s-au hotărât să analizeze motivul realizării unei astfel de performanțe.

În Gara de Nord (considerată stația 0) există N trenuri. Pentru fiecare tren i știm că va pleca din Gara noastră protagonistă (stația 0) și o să meargă până la stația statie[i]. Staţiile x şi x+1 sunt legate în mod direct pentru orice x, astfel că trenul i va opri în toate stațiile din intervalul [0, statie[i]]. De asemenea, știm că trenul i are o capacitate egală cu numărul maxim de oameni pe care îl poate transporta. Această capacitate este notată cu capacitate[i].

Avem M pasageri dornici sa folosească magnificul traseu. Pentru fiecare pasager i știm intervalul de stații [a[i], b[i]] pe care vrea să îl parcurgă. Mai exact, acesta vrea să se urce într-un tren în stația a[i] și să coboare în stația b[i].

Din cauza capacității limitate a trenurilor, este posibil ca nu toți pasagerii sa poată obțină un loc și să ajungă în destinația dorită. Să se determine numărul maxim de pasageri care pot ajunge din stația de plecare în stația de sosire, precum și o configurație în care aceștia se pot urca în trenuri.

ONI 2015, Clasele XI-XII

#1036 Parc1

Un parc de formă dreptunghiulară este format din zone pietonale şi piste de biciclete. Reprezentând harta parcului într-un sistem cartezian, cu coordonata colţului stânga-jos (0,0), pistele de biciclete sunt reprezentate prin dungi orizontale sau verticale colorate cu gri, iar zonele pietonale au culoarea albă, ca în figura din dreapta.

Vizitatorii parcului se pot plimba liber pe zonele pietonale în orice direcţie, însă pistele de biciclete se vor traversa, în linie dreaptă, paralel cu axele. În figura alăturată avem un parc de dimensiuni 10 x 8, cu piste de biciclete verticale între 2 şi 4 respectiv 5 şi 8, şi orizontale între 0 şi 1 respectiv între 2 şi 4. Gigel se află în punctul A(1,1) şi poate sa ajungă pe drumul cel mai scurt la prietenul lui, în punctul B(8,7) deplasându-se astfel: porneşte din punctul (1,1) şi parcurge un traseu format din segmente cu extremităţile în punctele de coordonate (1.5 , 2) (1.5, 4) (2 , 5) (4 , 5) (5 , 7) şi în final ajunge în punctul de coordonate (8 , 7).

Lungimea totală a drumului va fi aproximativ 11.4721359.

Cunoscând dimensiunile parcului, coordonatele lui Gigel, coordonatele prietenului lui şi poziţiile pistelor de biciclete, să se calculeze lungimea drumului minim şi numărul drumurilor distincte de lungime minimă.

OJI 2012, clasele XI, XII

Fie n un număr natural și M={S1,S2,…,Sn} o mulțime de șiruri de caractere nevide. Fie Sk un șir de caractere din M. Atunci, orice caracter al lui Sk aparține mulțimii {'a','b'}. Notăm prin |Sk| numărul caracterelor șirului Sk sau, echivalent, lungimea sa. O subsecvență Sk[i:j] a lui Sk este formată din caracterele situate pe pozițiile consecutive i, i+1, .., j. Astfel, dacă Sk = 'abbbaababa', atunci Sk[3:6] = 'bbaa' sau subsecvența evidențiată: 'abbbaababa'.

Fiind dată o mulțime M, se cere să se determine lungimea maximă a unei subsecvențe care se găsește în toate șirurile din M.

Numărul 1 poate fi scris în diverse moduri ca sumă de fracţii cu numărătorul 1 şi numitorul o putere a lui 2. De exemplu:

1 = 1/2 + 1/2 = 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/8 = 1/8 + 1/4 + 1/2 + 1/8

Două scrieri nu sunt considerate distincte dacă folosesc aceleaşi fracţii scrise în altă ordine. În exemplul de mai sus ultimele două scrieri nu sunt distincte.

Pentru N – număr natural nenul să se determine:
a) O modalitate de scriere a numărului 1 ca sumă de exact N fracţii cu numărătorul 1 şi numitorul o putere a lui 2.
b) Numărul de scrieri distincte a numărului 1 ca sumă de exact N fracţii cu numărătorul 1 şi numitorul o putere a lui 2. Deoarece acest număr poate fi foarte mare acest număr trebuie calculat modulo 100003.

OJI 2014, Clasele XI-XII