Fill cu coadă

Algoritmul de umplere (FILL) pe matrice funcționează pe ideea: marcăm elementul curent și analizăm vecinii liberi și nemarcați ai acestuia. Pentru a gestiona ordinea în care se face acest lucru putem folosi recursivitatea sau putem folosi o structură de date de tip coadă – queue. Această metodă are o serie de avantaje, fiind de regulă mai rapidă.

Reamintim, coada este o structură de date de tip FIFO – first in, first out. Elementele se elimină strict în ordinea în care au fost adăugate.

Algoritmul de umplere cu coadă

Vom folosi o coadă în care elementele sunt perechi de indici ai tabloului. Algoritmul de umplere este următorul:

• marcăm poziția inițială în matrice și o adăugăm în coadă;
• cât timp coada este nevidă:
  • scoatem din coadă un element
  • analizăm vecinii acestuia:
    • dacă vecinul curent este liber și nemarcat, îl marcăm în matrice și îl adăugăm în coadă

Algoritmul este eficient, fiecare element accesibil în matrice pornind de la poziția inițială (de fapt coordonatele lui) este adăugat și eliminat din coadă exact o dată. Astfel numărul de elemente cozii este cel mult n*m (unde n și m sunt dimensiunile matricei).

Modalități de implementare

Pentru implementarea cozii se pot folosi mai multe metode:

• simulare folosind un tablou unidimensional și doi indici, st dr, unde st este indicele elementului de la începutul cozii (cel care urmează a fi scos), iar dr este indicele elementul de la sfârșitul cozii (ultimul adăugat);
• o structură de date de tip coadă specifică limbajului de programare folosit – de exemplu containerul C++ STL queue;
• implementare folosind alocarea dinamică – liste simplu înlănțuite alocate dinamic.

Acest articol prezintă primele două metode.

Simularea cozii cu tablou

Pentru această variantă avem nevoie de un tablou unidimensional (vector) în care să memorăm elementele cozii. Observații:

• dimensiunea acestui tablou trebuie să fie suficient de mare pentru a memora toate elementele parcurse – în caz extrem toate elementele matricei. Dimensiunea trebuie deci să fie n*m.
• elementele tabloului sunt perechi de indici (linie-coloană). Pentru aceasta vom declara o structură cu două câmpuri: linie, coloana.
• gestionarea cozii se face folosind doi indici, st și dr:
  • dr reprezintă finalul cozii – poziția ultimului element adăugat;
  • st reprezintă începutul cozii – poziția elementul care urmează a fi eliminat. La eliminare, elementul nu se șterge propriu-zis din vector (operația este prea costisitoare ca timp); îl mărim doar pe st, ignorând elementele aflate în tablou înaintea sa – elementele cu indici între 1 și st-1.

Următoarea secvență conține declarațiile specifice algoritmului cu coadă și definiția unei funcții C++ care realizează umplerea pornind dintr-o poziție dată – programul complet este atașat articolului:

struct Coordonate
{
    int linie, coloana;
};

Coordonate Q[100 * 100 + 1];

void Fill(int istart ,int jstart ,int v)
{
    int st = 1 , dr = 0;
    //initializare coada
    dr ++;
    Q[dr].linie = istart, Q[dr].coloana = jstart;
    //marcare pozitie de start
    A[istart][jstart] = v;
    while(st <= dr) // cat timp coada este nevida
    {   
        int i = Q[st].linie, j = Q[st].coloana; // determinam elementul de la inceputul cozii
        for(int k = 0 ; k < 4 ; k ++)
        {
            int iv = i + di[k], jv = j + dj[k]; // coordonatele vecinului
            if(iv >= 1 && iv <= n && jv >= 1 && jv <= m // element în matrice
                && A[iv][jv] != 1 // element liber
                && A[iv][jv] != v) // nemarcat
            {
                // marcam elementul vecin
                A[iv][jv] = v;
                // il adaugam in coada
                dr ++;
                Q[dr].linie = iv , Q[dr].coloana = jv;
            }
        }
        st ++; // eliminam din coada
    }
}

Algoritm cu STL queue

Containerul STL queue permite gestionarea unei cozi, având definite toate operațiile necesare. Înainte de a prezenta secvența C++ care folosește acest container în cadrul algoritmului de umplere, să facem o scurtă prezentare a containerului queue și a operațiilor specifice:

• pentru a folosi containerul, trebuie incluse headerul queue: #include <queue>
• declarăm o variabilă pentru coadă: queue<pair<int,int> Q;
• elementele cozii vor fi gestionate dinamic, memoria alocată lor fiind în HEAP, nu în STACK;
• pentru algoritmul de umplere, în coadă trebuie să memorăm coordonatele unor elemente din matrice. în acest scop putem folosi clasa C++ pair, care încapsulează două valori. Accesul la cele două valori se face prin câmpurile first și second. Crearea unei variabile de tip pair se poate face prin intermediul funcției make_pair(v1,v2);
• în gestionarea cozii se folosesc patru operații:
  • verificarea faptului că în coadă avem sau nu elemente (coada este nevidă sau vidă): Q.empty() – returnează true sau false;
  • identificare elementului de la începutul cozii: Q.front();
  • adăugarea unui element în coadă: Q.push(valoare);
  • eliminarea unui element din coadă: Q.pop().

Următoarea funcție C++ realizează umplerea pornind dintr-o poziție dată – programul complet este atașat articolului:

void Fill(int istart ,int jstart ,int v)
{
    queue<pair<int,int>> Q;
    //initializare coada
    Q.push(make_pair(istart , jstart));
    //marcare pozitie de start
    A[istart][jstart] = v;
    while(! Q.empty()) // cat timp coada este nevida
    {   
        int i = Q.front().first, j = Q.front().second; // determinam elementul de la inceputul cozii
        for(int k = 0 ; k < 4 ; k ++)
        {
            int iv = i + di[k], jv = j + dj[k]; // coordonatele vecinului
            if(iv >= 1 && iv <= n && jv >= 1 && jv <= m // element în matrice
                && A[iv][jv] != 1 // element liber
                && A[iv][jv] != v) // nemarcat
            {
                // marcam elementul vecin
                A[iv][jv] = v;
                // il adaugam in coada
                Q.push(make_pair(iv , jv));
            }
        }
        Q.pop(); // eliminam din coada
    }
}