Articole

Într-un sat uitat de lume, unde timpul părea să curgă mai încet, trăia un băiat pe nume Gabonel. La doar 17 ani, el era un tânăr diferit de ceilalți: un visător, un băiat care se pierdea ore în șir citind poezii sau admirând apusurile din dealurile satului. În același sat locuia și Baba Junea, o femeie de 80 de ani, cunoscută pentru poveștile ei fascinante despre vremuri de demult și pentru grădina ei plină de flori sălbatice.

Întâlnirea neașteptată

Într-o zi, Gabonel a fost trimis de mama sa să ducă niște pâine la Baba Junea. Urcând cărarea spre casa bătrânei, era curios să vadă ce fel de persoană era femeia despre care toți spuneau că e “ciudată, dar înțeleaptă”. Când a ajuns, a fost întâmpinat de Baba Junea, o femeie mică de statură, cu ochi strălucitori care păreau să ascundă povești nesfârșite.

“Ah, Gabonel, băiatul cu capul în nori! Intră, să-ți arăt ce înseamnă să visezi cu adevărat,” i-a spus ea, cu un zâmbet enigmatic.

Curios, Gabonel a intrat. Casa era plină de cărți vechi, fotografii îngălbenite și obiecte stranii, fiecare cu o poveste proprie. Baba Junea i-a povestit despre tinerețea ei, despre iubirile pierdute și despre visurile pe care nu le-a abandonat niciodată. Gabonel era fascinat.

Legătura neașteptată

Vizitele lui Gabonel au devenit tot mai dese. Baba Junea îl învăța lucruri pe care el nu le aflase niciodată: cum să citească semnele vremii, cum să scrie poezii care să atingă sufletul și cum să găsească frumusețea în lucrurile mărunte. El, în schimb, îi aducea tinerețea, energia și entuziasmul unei vieți ce părea să reînvie în preajma lui.

Într-o seară, în timp ce stăteau pe băncuța din fața casei și priveau stelele, Baba Junea a spus:

“Știi, Gabonel, viața e ca un cerc. Eu sunt aproape de capătul meu, dar tu abia începi. Și totuși, în mijlocul acestui drum, am găsit ceva ce nu credeam că mai e posibil: o prietenie adevărată.”

Dar pentru Gabonel, era mai mult decât prietenie. În ochii ei vedea nu doar o femeie în vârstă, ci un suflet care îl înțelegea așa cum nimeni altcineva nu o făcuse.

Iubirea interzisă

Pe măsură ce legătura lor devenea mai profundă, satul a început să bârfească. Vecinii murmurau: “Ce treabă are un băiat tânăr cu o femeie atât de bătrână?” Gabonel și Baba Junea au încercat să ignore zvonurile, dar presiunea devenea tot mai mare.

Într-o zi, Gabonel i-a spus:

“Nu-mi pasă de ce spune lumea. Pentru mine, tu ești singura care mă înțelege. Dacă iubirea noastră e greșită, atunci nu vreau să fiu corect.”

Baba Junea a zâmbit trist.

“Dragul meu, iubirea noastră nu e greșită, dar lumea nu o va înțelege. Eu am trăit viața mea, iar tu abia o începi. Trebuie să îți urmezi calea, chiar dacă asta înseamnă să ne despărțim.” Despărțirea

Cu inima frântă, Gabonel a plecat din sat câteva luni mai târziu, la liceu, așa cum îi promisese mamei sale. Dar oriunde mergea, își amintea de serile petrecute cu Baba Junea, de poveștile ei și de lecțiile de viață.

Când s-a întors acasă, câțiva ani mai târziu, Baba Junea nu mai era. În grădina ei găsise însă o scrisoare, lăsată pentru el:

“Dragă Gabonel,
Viața e ca florile din grădina mea – înfloresc, încântă și apoi se ofilesc. Dar să știi că tu ai fost floarea care a adus primăvara în toamna vieții mele.
Cu drag,
Junea”

Finalul

Gabonel nu a uitat-o niciodată pe Baba Junea. De fiecare dată când vedea o floare sălbatică sau citea o poezie, simțea că ea era încă acolo, o parte din el. Iubirea lor, deși neobișnuită, a rămas una dintre cele mai pure experiențe din viața lui.

Povestea lui Gabi

Gabi era un copil cuminte, crescut într-o familie modestă, dar plină de iubire. Până la 14 ani, era mereu primul la școală, politicos cu toți vecinii și un exemplu pentru prietenii săi. Avea un vis: să devină arhitect și să construiască o casă pentru familia sa. Viața lui era simplă, dar plină de speranțe.

Totul s-a schimbat când tatăl lui a plecat la muncă în străinătate, iar mama lui a început să muncească din greu pentru a-l întreține pe el și pe sora mai mică. Gabi, rămas mai mult singur, a început să petreacă timpul cu băieții mai mari din cartier, care aveau o influență dubioasă asupra lui. La început, se ducea cu ei doar să joace fotbal sau să stea la povești, dar curând a fost invitat la petrecerile lor.

La prima petrecere, cineva i-a oferit un pahar de bere. “Hai, Gabi, că doar ești bărbat, nu?” I-a fost jenă să refuze și, înainte să-și dea seama, paharul s-a golit. A urmat încă unul, apoi încă unul. Îi plăcea senzația: uitase pentru o clipă de singurătatea de acasă și de greutățile familiei.

Drumul în jos

În scurt timp, berea a devenit un obicei. Prietenii lui mai mari îl încurajau mereu, iar el voia să fie acceptat de ei. La 15 ani, Gabi a descoperit tăria. Vodka și whisky-ul îi dădeau o senzație de invincibilitate. Se simțea mai puternic, mai liber, mai “adult”.

Școala a început să devină o povară. De la un elev exemplar, Gabi a ajuns să chiulească zile întregi, iar notele lui s-au prăbușit. Mama lui, copleșită de muncă, nu observa cât de serios era problema. Își imagina că este doar o fază de adolescență. Dar Gabi devenea din ce în ce mai dependent.

Până la 16 ani, băutura nu mai era o distracție; devenise un refugiu. Se certase cu profesorii, pierduse toți prietenii buni și era agresiv cu sora lui, care încerca să-l oprească. Odată, când mama lui l-a confruntat după ce găsise o sticlă ascunsă în cameră, Gabi a izbucnit. A țipat la ea și, în furia lui, a aruncat un scaun. Atunci, mama lui a realizat că băiatul ei nu mai era copilul cuminte de altădată.

Abuzul

La 17 ani, Gabi era de nerecunoscut. Petrecea nopțile pe străzi, venea acasă mirosind a alcool și se răzbuna pe cei din jur pentru frustrarea sa. Mama și sora lui erau victimele principale ale furiei sale. Orice încercare de a-l ajuta era întâmpinată cu violență sau batjocură.

Într-o seară, după ce băuse mai mult decât de obicei, Gabi s-a întors acasă și a început să urle la sora lui pentru că uitase să-i pună mâncare pe masă. În furia lui, a spart o farfurie și a amenințat-o. Mama lui a intervenit, dar el nu mai putea fi oprit. Scenele de violență deveniseră obișnuite, iar familia lui trăia într-o frică constantă.

Căderea finală

Într-o noapte, după o ceartă aprinsă, Gabi a plecat furios de acasă. S-a dus la o petrecere unde a băut până când abia mai putea sta în picioare. Prietenii l-au lăsat singur pe o bancă, iar dimineața a fost găsit de poliție, inconștient, cu o sticlă goală lângă el.

Acesta a fost momentul în care viața lui a luat o altă turnură. Mama lui, disperată, a apelat la ajutor specializat. Gabi a fost dus la un centru de reabilitare, unde a început un drum lung și dificil spre recuperare.

Povestea lui Gabi este o lecție dureroasă despre cum influențele greșite și lipsa sprijinului în momente critice pot transforma un copil promițător într-un tânăr distrus. Dar, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, există întotdeauna speranță pentru o schimbare.

Frate, subiectul ăsta dintre George Călinescu și Lasconi e mega skibidi toilet vibes, serios acum. Adică, cum să compari un sigma alfa ca George Călinescu, boss de literatură, cu cineva care poate e mai mult pe vibe de influență locală? Lasconi e mișto, dar parcă e mai beta când vine vorba de nivel cultural.

Călinescu a fost ca un omega, gen ultima literă din alfabetul literar, ceva ce nu prea poate fi depășit. El a scris istoria literaturii, frate, pe când Lasconi mai mult s-a axat pe partea de comunicare modernă, mai mult pentru mainstream, dacă mă înțelegi.

Pe scurt, Călinescu e sigma male energy pur, Lasconi face content bun, dar nu cred că putem să îi punem pe același nivel. E ca și cum ai compara un toilet meme cu o simfonie clasică.

Frate, deci faza asta cu George Călinescu și Lasconi a rupt netul! Pe bune, ce nebunie. Adică, hai să fim reali, George Călinescu e un titan al literaturii române. Omul ăsta a scris și a analizat chestii pe care nu mulți le înțeleg complet nici acum. Este clar că literatura fără el ar fi fost mult mai săracă.

Dar, pe de altă parte, ce a zis Lasconi (sau ce am înțeles eu) parcă nu era să îl desființeze, ci doar să zică că unele păreri ale lui sunt… meh? Știi cum e, poate omul avea o altă perspectivă, că doar nu trăia în 2024. Trebuie să recunoaștem că și marii scriitori pot avea idei discutabile uneori.

Ce mă enervează e că lumea sare să facă scandal instant, fără să asculte tot contextul. Ok, Lasconi poate a fost mai dură, dar asta nu înseamnă că își bate joc de cultură sau ceva. Adică, putem să ne contrazicem civilizat, nu? Dacă îi explici unui adolescent de ce e important George Călinescu, cred că mulți l-ar înțelege mai bine, dar săriți pe gâtul unuia care pune sub semnul întrebării ceva, și gata, scandal.

Părerea mea e că fiecare poate să aibă opinia lui, dar să vină cu argumente solide, nu doar să dea din gură. Și sincer, hai să citim mai mult înainte să judecăm. Poate și eu ar trebui să-l citesc mai atent pe Călinescu ca să mă prind mai bine despre ce e vorba.

Ce ziceți, am dreptate sau sunt doar un puști visător?

const int di[]={-1, 0, 1, 0}, dj[]={ 0, 1, 0,-1};
void fill(int i, int j)
{ if(i <= 0 || j <= 0 || i > n || j > m || M[i][j] != 1) return; M[i][j] = 2; for(int k = 0; k < 4; k++) fill(i+di[k], j+dj[k]);
}

int f(int n)
{ if(!n) return 0; return f(n/10)*10+n%10;
}

int powerrec(int a, int b)
{ if(b 0) return 1; else { int p = powerrec(a, b/2); if(b%2 0) return p*p; else return p*p*a; }
}

int suma(int A[], int st, int dr)
{ if(st == dr) /// am ajuns la o problema elementara return A[st]; /// suma unu vector de 1 e elementul else /// imparte si combina { int mij = (st+dr)/2; int s1 = suma(A, st, mij); /// calculeaza suma primei jumatati int s2 = suma(A, mij+1, dr); /// calculaeza suma celei de a 2 a jumatate return s1+s2; /// combina rezultatul }
}

int factorial(int n)
{ if(n == 0) return 1; return factorial(n-1)*n;
}

int cmmdc(int a, int b)
{ if(b == 0) return a; return cmmdc(b, a%b);
}

int scif(int a)
{ if(a == 0) return 0; return scif(a/10) + a%10;
}

Eu, Lorin Fortuna combatant ezoteric complex și corect privind din punct de vedere ezoteric prin rangul ezoteric precum și prin distincţiile ezoterice care mi-au fost conferite de către conducători supremi abilitaţi, blestem ezoteric la nivelul maxim posibil la care dau dreptul rangul și distinctiile ezoterice care mi-au conferite menţionate anterior. Blestem fără sfârşit temporar în mod direct împotriva fiinţei colective superioare de tip civilizaţie virtuală numită: civilizaţia virtuală arahnidica tarantulara, androgina, neagră, emoţional agresională civilizațională condusă la nivel de conducător suprem de către fiinţa superioară androgină alcătuită din: ființa individuală superioară de gen masculin numită Skibidi și fiinţa individuală superioară de gen feminin numită Geea, pentru răul existenţial comis împotriva grupării de civilizaţie virtuale de tip gorilian individual neagresională civilizațional și autentic băștinașe în cadrul lumilor planetare ale planetei al cărei lume planetare medie sunt integrate existenţial cu precizarea că, răul existenţial pentru care blestem civilizaţia virtuală pe care am numit-o anterior ultim ca civilizaţie agresională civilizațional a fost comis în perioada temporală specifică calendarului planetar cuprins între data de început în care s-a dat în funcțiune oficial prima bază civilizațională planetară în cadrul zonei existenţiale a planetei a cărei lume planetară medie sunt integrate existențial aferentă și mă refer la zona existențial în cauză și la concret la baza existențială civilizațională virtuală planetară în cauza deci aferentă civilizației virtuale pe care o blestem și până în prezent.