Soluții trimise

Suntem în anul 2050. Resursele de apă de pe planeta noastră sunt limitate din cauza schimbărilor climatice. Sistemul de stocare a apei al unui oraș a evoluat în timp, ajungându-se la o configurație flexibilă formată din n pereţi verticali paraleli $p_1,p_2,\cdots p_n$. Fiecare perete $p_i$ are forma unui dreptunghi cu înălțimea $a_i$ şi lăţimea de 1 km, iar oricare doi pereţi alăturaţi $p_i,p_{i+1}$ se află la distanţa de 1 km, faţă în faţă. Fiecare dintre acești pereți poate fi coborât complet, prin culisare pe verticală, iar un bazin poate fi format din oricare doi pereți $p_i,p_j$ (rămaşi după coborârea tuturor celorlalți) şi din pereţi laterali, care întregesc conturul de bazin. Capacitatea unui bazin este dată de produsul dintre înălţimea peretelui celui mai mic dintre cei doi $p_i,p_j$ din care este format bazinul şi distanța dintre aceşti doi pereți. Sistemul de stocare poate fi descris de un șir de numere naturale $a_1,a_2,\dots ..a_n$strict pozitive, unde $a_1$reprezintă înălțimea în kilometri a peretelui $p_1$, $a_2$ reprezintă înălțimea în kilometri a peretelui $p_2$ și așa mai departe.

Scrieți un program care primește la intrare numărul de pereți n≥2 și înălțimile acestora $a_1,a_2,\cdots a_n$ , iar apoi determină și scrie capacitatea maximă de apă care poate fi stocată în acel oraș.