Căutarea binară

Introducere

Căutarea unei valori într-un vector se poate face în două moduri:

• secvențial – presupune analizarea fiecărui element al vectorului într-o anumită ordine (de obicei de la stânga la dreapta). Când se găsește valoarea căutată parcurgerea vectorului se poate opri. În cel mai rău caz, pentru un vector cu n elemente parcurgerea face n pași, complexitatea timp a căutării secvențiale este O(n)
• binar. Căutarea binară se poate face într-un vector numai dacă elementele acestuia sunt în ordine (de obicei crescătoare) după un anumit criteriu (de obicei criteriul este chiar relația de ordine naturală între numere, cuvinte, etc). Căutarea binară presupune împărțirea vectorului în secvențe din ce în ce mai mici, înjumătățindu-le și continuând cu jumătatea în care se poate afla valoarea dorită (conform ordinii elementelor din vector).

Algoritm pseudocod

Algoritmul căutării binare este următorul:

Date de intrare:

• un vector v[] cu n elemente, indexate de la 1 la n, ordonate crescător și o valoare x care se va căuta.

Date de ieșire:

• un indice poz dacă valoarea x apare în vectorul v[] sau 0 în caz contrar.

Algoritm pseudocod:

st ← 1
dr ← n
poz ← 0
CÂTTIMP st≤dr SI poz=0 EXECUTĂ
    m ← (st + dr) DIV 2
    DACĂ v[m] = x ATUNCI 
        poz = m
    ALTFEL
        DACĂ v[m] < x ATUNCI
            st ← m + 1
        ALTFEL
            dr ← m - 1
        SFDACĂ
    SFDACĂ
SFCÂTTIMP

DACĂ poz≠0 ATUNCI
    // x apare în vector pe poziția poz
ALTFEL
    // x nu apare în vector 
SFDACĂ

Notă: În algoritmul de mai sus a DIV b reprezintă câtul împărțirii lui a la b, iar cu V ← EXPR s-a notat atribuirea la variabila V a rezultatului expresiei EXPR.

Altă variantă a căutării binare

De multe nu este suficient să știm dacă o valoare dată apare sau nu în vector. Sunt numeroase situații în care trebuie să aflăm un indice al vectorului (element al vectorului) care respectă o anumită condiție în raport cu valoarea dată. De exemplu:

• să se determine cel mai mare indice poz pentru care v[poz] ≤ x;
• să se determine cel mai mare indice poz pentru care v[poz] < x;
• etc.

Algoritmul de mai jos determină cel mai mare indice poz pentru care v[poz] ≤ x. El poate fi folosit și pentru a verifica dacă x apare în vector, astfel: dacă la final v[poz] = x, atunci x apare în vector, in caz contrar nu apare.

st ← 1
dr ← n
poz ← n + 1
CÂTTIMP st ≤ dr EXECUTĂ
    m ← (st + dr) DIV 2
    DACĂ v[m] ≥ x ATUNCI 
        poz ← m
        dr ← m - 1
    ALTFEL
        st ← m + 1
    SFDACĂ
SFCÂTTIMP

DACĂ v[poz] = x ATUNCI
    // x apare în șir pe poziția poz
ALTFEL
    // x nu apare în șir (în acest caz, v[poz] > x)
SFDACĂ