Definim un limbaj de programare, cu instrucţiuni de atribuire și de decizie. Sintaxa instrucțiunilor este:

Instrucțiunea de atribuire:

variabila = variabila

Instrucțiunea de decizie:

if
semn variabila variabila
{da
instrucţiuni}
{nu
instrucţiuni}
fi

Variabilele limbajului sunt identificate printr-un singur caracter, o literă mică din alfabetul englez. Valorile variabilelor sunt de tip întreg. Semnul este unul din caracterele < , > sau =. Liniile instrucțiunilor nu conțin spați.

Instrucțiunile din {} pot lipsi.

Cerința

Cunoscând valorile inițiale ale tuturor variabilelor(de la a la z), să se determine valorile tuturor variabilelor după execuția secvenței de program.

Date de intrare

Fișierul de intrare limbaj.in conține pe prima linie 26 de numere întregi \( {V}_{a}, {V}_{b} …, {V}_{z} \) reprezentând valorile inițiale ale variabilelor, de la a la z, separate prin câte un spaţiu. Următoarele linii din fișier, până la sfârșitul fișierului, conțin linii de program, cu instrucțiuni corecte din punct de vedere sintactic.

Date de ieșire

Fișierul de ieșire limbaj.out va conține o singură linie pe care vor fi scrise 26 de numere întregi \( {V}_{a}, {V}_{b} …, {V}_{z} \) reprezentând șirul valorilor variabilelor, de la a la z, în ordine alfabetică, separate prin câte un spațiu.

Restricții și precizări

• \( -30.000 < {V}_{a}, {V}_{b} …, {V}_{z} < 30.000 \)
• Numărul liniilor de program este mai mic decât 10.000
• Limbajul este case sensitive(se folosesc doar litere mici de la a la z)

Exemplu:

limbaj.in

1 3 5 7 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
if
=ab
nu
if
<ab
da
b=d
fi
f=d
fi

limbaj.out

1 7 5 7 4 7 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0