Pentru funcțiile f și g definite mai jos, stabiliți care este rezultatul returnat la apelul f(6)?
int g(int x) { if (x>9) return (x/10+x%10); else return x; } int f(int c) { if (c<1) return 1; else return g(c+f(c-1)); }
Se consideră subprogramul cu definiția de mai jos. Ce valoare se va afișa în urma apelului f(12345)
?
void f( int n) { if (n!=0) { if (n%2==0) cout<<n%10; || printf("%d", n%10); f(n/10); if (n%2!=0) cout<<n%10; || printf("%d", n%10); } else cout<<'-'; }
Subprogramul f
este definit mai jos.
void f(int n, int p) { if(n>0) { if(n%2==1) cout<<p<<" "; | printf(" ",p); f(n/2, p*2); } }
Indicați cea mai mare valoare din intervalul [20,25]
pe care o poate avea variabila întreagă x
, astfel încât, în urma apelului de mai jos, să afișeze numerele 2 4 16
.
f(x,1);
Varianta 1 |
21 |
Varianta 2 |
22 |
Varianta 3 |
23 |
Varianta 4 |
24 |
Subprogramul f
este definit mai jos.
void f(int n) { int i; if(n>0) { for(i=1;i<=n;i++) cout<<i; f(n-1); } }
Scrieți ce se afișează în urma apelului de mai jos.
f(4);
Subprogramul f
este definit mai jos.
int f(int x,int y) { if(x*5>y/5) return x; return f(x*5,y/5); }
Scrieți valorile f(3,9)
și f(1,1000)
, în această ordine, separate prin exact un spațiu.
Subprogramul f
este definit mai jos.
int f (int x) { if (x%2==0) return x; return f(x/2); }
Scrieți ce se afișează în urma executării instrucțiunii:
cout<<f(10)<<' '<<f(11);
Subprogramul f
este definit mai jos.
int f(int n) { if (n!=0) return (n%2)*(n%10)+f(n/10); return 0; }
Valoarea lui f(1234)
este:
Varianta 1 |
0 |
Varianta 2 |
4 |
Varianta 3 |
6 |
Varianta 4 |
10 |
Subprogramele f1 şi f2 sunt definite mai jos.
int f1 (int x, int y) { if(x%2!=0 || y%2!=0)return 1; else return 2*f1(x/2,y/2); } int f2 (int x, int y) { if (x==y) return x; else if(x>y) return f2(x-y,y); else return f2(x, y-x); }
Cel mai mare divizor comun al lui 30
și 50
se obține în urma apelului:
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|
Valorile memorate în componentele întregi ale tabloului v
, cu indicii de la 1
la 8
, sunt, în această ordine: 12 131 0 2 130 13 135 56
. Se consideră subprogramul afis
cu definiția următoare.
void afis(int i, int v[]) { if(i>0) { if(v[i]%2==0 && i%2!=0) { afis(i-1,v); cout<<v[i]<<" "; } else afis(i-1,v); } }
Ce se va afișa pe ecran în urma apelului afis(8,v)
?
Varianta 1 |
130 0 12 |
Varianta 2 |
130 12 |
Varianta 3 |
12 0 130 |
Varianta 4 |
12 0 130 135 |
Subprogramul f
este definit mai jos.
void f(char ch, int x) { cout<<ch; | printf("c",ch); if(x==0) cout<<'*'; | printf("*"); else if(ch=='a') cout<<x; | printf("%d",x); else f(ch-1,x-1); }
Care dintre următoarele mulțimi conține doar valori pe care le poate avea variabila întreagă x
astfel încât, în urma apelului de mai jos, pentru fiecare dintre acestea, să NU se afișez niciun caracter *
f('e',x);
Varianta 1 |
|
Varianta 2 |
|
Varianta 3 |
|
Varianta 4 |
|